civil

Art. 1280 C.civ.

”Contractul produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
=> contractul nu dăunează și nu profită altor persoane
Extinderea efectelor contractului asupra terților = EXCEPȚIE

Art. 1282 alin.(1) C.civ.

”La moartea unei părți, drepturile și obligațiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulația părților ori din natura contractului nu rezultă contrariul.” -> Excepții (drepturile și obligațiile nu se transmit)
a) Succesorii universali sunt persoanele care dobândesc de la una dintre părţile contractului o universalitate de drepturi şi obligaţii, un patrimoniu: moştenitorul legal unic, legatarii universali şi persoana juridică primitoare a întregului patrimoniu în caz de reorganizare a persoanelor juridice.

b) Succesorii cu titlu universal sunt persoanele care dobândesc de la una dintre părţile contractante numai o fracţiune dintr-un patrimoniu: moştenitorii legali, legatarii cu titlu universal, persoana juridică primitoare a unei fracţiuni de patrimoniu în caz de reorganizare a persoanelor juridice.

- art.1282 alin.(2) C.civ. -

”Drepturile, precum și, în cazurile prevăzute de lege, obligațiile contractuale în strânsă legătură cu un bun se transmit, odată cu acestea, succesorilor cu titlu particular ai părților.”
Condiții:
-drepturile și obligațiile sunt în strânsă legătură cu bunul;
-acestea rezultă dintr-un contract anterior dobândirii bunului;
-acestea rezultă dintr-un contract opozabil terților.

patrimoniul debitorului = garanţie comună; vocaţie la toate bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale debitorului

Excepții de la relativitatea efectelor contractului
actiuni directe
actiuni colective

a) excepţii active, când prin contract se conferă drepturi unui terţ, cum este cazul stipulaţiei pentru altul, al acţiunilor directe, al contractului colectiv de muncă;
b) excepţii pasive, când prin contract se transmit obligaţii în sarcina unui terţ.

Într-o altă clasificare, excepţiile sunt:

a) aparente, cum este cazul reprezentării, acţiunilor directe, al contractelor colective de muncă şi al promisiunii faptei altuia. În cazul acestora, terţele persoane nu devin creditori sau debitori fără să îşi fi exprimat voinţa şi, deci, nu se produc efecte contrare principiului relativităţii;
b) veritabile (reale). În această categorie intră stipulaţia pentru altul, fiind, de fapt, singura care a primit o asemenea calificare unanimă, deoarece numai în acest caz un terţ devine creditor prin acordul de voinţă al părţilor contractante.

art.1283 C.civ.
Condiție specială de validitate:

intenția promitentului debitor de a se angaja personal să determine un terț să își asume un angajament juridic (să încheie un anumit contract/să ratifice un contract deja încheia)
Obiect: propria obligație a debitorului promitent (de a face, de rezultat)
Efecte:
-terțul este și rămâne străin de contract, fiind obligat doar cu acordul său - se încheie între creditor şi debitorul promitent
-efectele contractului se produc numai față de părți

Părți: stipulant-------------------promitent----------------------terț beneficiar
Stipulaţia pentru altul reprezintă acel contract sau clauză contractuală prin care promitentul se obligă faţă de stipulant să execute o prestaţie în beneficiul unei alte persoane, numită terţ beneficiar, care devine creditor prin efectul unui contract la care nu este parte şi poate pretinde direct promitentului executarea prestaţiei.
Condiții speciale de validitate:

-Voința de a stipula în folosul unei terțe persoane
-Terțul beneficiar este determinat/determinabil la momentul încheierii
-Terțul beneficiar există la momentul executării stipulației

Sancțiune:
= stipulația va profita stipulantului sub condiția neagravării sarcinii promitentului

Efecte juridice:

dreptul terțului beneficiar se naște direct în patrimoniul său
= excepție veritabilă
drept sub condiție rezolutorie (acceptarea terţului)

STIPULANT-------------------PROMITENT-------------------------TERȚ BENEFICIAR
Părţile se bucură de toate apărările legale - posibilitatea terțului de a pretinde executarea (terțul=creditor, promitentul=debitor)
- terțul nu poate cere desființarea contractului
- promitentul poate opune apărările



Revocarea stipulației
- acceptarea beneficiarului să nu fi ajuns la promitent/stipulant
-dreptul este recunoscut stipulantului - în mod unilateral
- cu acordul promitentului

= obligația terților de a respecta realitatea juridică care rezultă dintr-un contract valabil încheiat

Excepții:
- nerespectarea formei cerute pentru opozabilitate
- acțiunea pauliană
- simulația

sanctionata cu inopozabilitatea actului juridic, ceea ce inseamna posibilitatea, pentru tertul interesat, de a ignora actul invocat de parti impotriva sa.

= Simulaţia este operaţiunea juridică, prin care se încheie două contracte, unul public, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi altul secret, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care se anihilează, în tot sau în parte aparenţa juridică creată prin actul public.

= operaţiune juridică ce constă în încheierea a 2 contracte:
contract aparent/public => situaţie juridică aparentă (pentru terţi)
contract secret => situaţie juridică reală între părţi

Sancţiune = inopozabilitatea contractului secret
Ca excepţie de la opozabilitatea faţă de terţi a contractului, simulaţia presupune că, în anumite împrejurări, o terţă persoană este îndreptăţită să ignore ori să respingă situaţiile juridice create prin contractul secret, sancţiunea fiind, deci, inopozabilitatea.


Domeniu de aplicare: contracte cu caracter patrimonial

Condiţii:
-voinţa părţilor de a construi o simulaţie
-existenţa contractului secret (trebuie să rămână necunoscut terţilor)
-existenţa contractului public
-contractul secret trebuie încheiat anterior sau cel mult concomitent cu actul public

Forme:
Simulaţie absolută (act public fictiv)
Deghizare totală sau parţială = părţile încheie un contract secret, ascunzând fie natura acestuia (deghizare totală) fie unul sau mai multe elemente ale acestuia (deghizare parţială) printr-un contract public.
Interpunere de persoane = încheierea unui contract public, între anumite persoane, şi a unuia secret în care se arată că unul dintre cei care au încheiat contractul public nu are calitatea de parte şi se stabileşte adevăratul contractant

Între părți – art.1289 C.civ.:
”(1) Contractul secret produce efecte numai între părți și, dacă din natura contractului ori din stipulația părților nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părți dacă nu îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.”
Față de terți – art.1290 C.civ.:
” (1) Contractul secret nu poate fi invocat de părți, de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular și nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terților care, întemeindu-se cu bună-credință pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent.
(2) Terții pot invoca împotriva părților existența contractului secret, atunci când acesta le vatămă drepturile.”

Acțiunea în constatarea simulației= acţiune prin care se urmăreşte constatarea existenţei şi conţinutului actului secret cu scopul înlăturării actului public în tot sau în parte

Titular: orice persoană interesată să arate existenţa actului secret

Condiţie: probarea existenţei actului secret

Art. 1.516.

”(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”

= cauză justificată de neexecutare a obligaţiilor contractuale
Fundament juridic: principiul forței obligatorii a contractului; reciprocitatea obligațiilor

Condițiile invocării:

Obligațiile reciproce să își aibă temeiul în același contract sinalagmatic
Să existe o neexecutare din partea celui împotriva căruia se invocă excepția
nexecutarea este totală sau parţială (importantă) + culpabilă
Obligațiile reciproce să fie exigibile (simultaneitatea executării)
Neexecutarea nu se datorează propriului fapt al celui care o invocă



Efectele juridice ale invocării excepției de neexecutare a contractului

Suspendarea temporară a executării obligației (apărare)
Nu generează obligația de plată daune-interese
Mijloc de presiune/constrângere la îndemâna părților

= sancţiune de drept civil care constă în desfiinţarea cu efect retroactiv a unui contract sinalagmatic cu executare dintr-o dată ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi.
Condiția rezoluțiunii:
neexecutarea culpabilă și însemnată a obligațiilor contractuale

Clasificare după întinderea efectelor sale:
Rezoluțiune totală
Rezoluțiune parțială -contracte cu executare divizibilă
-contracte plurilaterale

Tipuri de rezoluțiune <= modul de operare (art.1550 C.civ.)
„(1) Rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită.
(2) De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel, rezoluţiunea poate opera de plin drept.”
- la cerere
- de plin drept

Art.1522 alin. (5): ”Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. (...)” => condiţia punerii în întârziere/acordarea unei termen de grație
= pronunţată de către instanţă, la cererea părţii interesate

Rezoluțiunea convențională => pacte comisorii (art.1553 C.civ.)

Condiții pacte comisorii:
-să fie exprese
-să prevadă în mod neîndoielnic obligațiile a căror neexecutare atrage desființarea contractului
-punerea debitorului în întârziere (regula); excepție (părțile își exprimă voința în sens contrar)

Clauze contractuale privind rezoluţiunea:
1) „În cazul neexecutării obligaţiilor contractruale, contractual se desfiinţează” => rezoluţiune judiciară
2) „În cazul neexecutării obligaţiei................, cealaltă parte este îndreptăţită să considere contractul desfiinţat în condiţiile legii” => rezoluţiune unilaterală (art.1552 C.civ.)
3) „În cazul neexecutarii obligaţiei..............., contractul se consideră desfiinţat de drept.” => pact comisoriu = rezoluţiune convenţională (art.1553 C.civ.)
4) „În cazul neexecutarii obligaţiei..............., contractul se desfiinţează de drept, fără a fi necesară punerea în întârziere” => rezoluţiune de plin drept

Situații în care poate opera rezoluțiunea unilaterală:
-părțile au convenit astfel
-debitorul se află de drept în întârziere SAU
debitorul nu execută obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere

Declarația unilaterală de rezoluțiune =act juridic unilateral - caractere:
-trebuie manifestată în termenul prevăzut de lege
-este supusă publicității
-este supusă comunicării
-este revocabilă cât timp nu a fost comunicată

-contractul de desființează retroactiv - Părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii contractului, restituindu-şi prestaţiile executate în cadrul contractului desfiinţat.
-restitutio in integrum
1.Restituirea se va face în natură
2. Dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, ea se va realiza prin echivalent

= Rezilierea se aplică în cazul neexecutării contractelor cu executare succesivă şi atrage încetarea efectelor contractului numai pentru viitor [art. 1554 alin. (3) C.civ.] lăsând neatinse prestaţiile succesive care au fost executate anterior rezilierii. Spre deosebire de rezoluţiune, rezilierea poate opera chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate dar are caracter repetat, acesteia fiindu-i aplicabile toate celelalte reguli ale rezoluţiunii.

Regim juridic – specificitate:
-Contracte cu executare succesivă
-Condiție de fond: neexecutare culpabilă
însemnată /
mică însemnatate şi repetitivă (art.1551 alin.1)
-Efecte juridice: pentru viitor (ex nunc)

Art.1551 alin.2 și 3 C.civ.
Neîndeplinirea condițiilor reziliere / rezoluțiune =>
Dreptul reducerea proporțională a prestației;
Dreptul la daune-interese

=> Cine suportă riscul contractului?
dacă trebuie executate => riscul contractului va fi suportat de partea care este ţinută la executare
dacă nu trebuie executate => riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat

Soluţia legală: contractul se desfiiţează de plin drept = riscul este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat (art.1557 C.civ.)
Aplicaţie – riscul contractelor translative de proprietate – art.1274 C.civ.

= operaţiunea prin care patrimoniul unei persoane se măreşte în detrimentul patrimoniului alteia, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.

= în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri
Faptul juridic al îmbogăţirii fără justă cauză dă naştere, prin voinţa legii, unei obligaţii a celui care îşi vede mărit patrimoniul, de a restitui, în limitele acestei măriri, către cel al cărui patrimoniu s-a diminuat. Acestuia din urmă i se recunoaşte posibilitatea exercitării unei acţiuni în justiţie prin care pretinde restituirea.

= sancţiune de drept civil cu caracter reparator ce intervine ca urmare a săvârşirii unei fapte (extracontractuale) cauzatoare de prejudicii.
= o formă a răspunderii juridice, care constă într-un raport juridic obligaţional, conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat prin fapta sa sau de care este ţinut răspunzător prin dispoziţiile legale.
Funcţiile răspunderii civile delictuale:
preventiv-educativă
reparatorie
sancţionatorie


Proces psihic – intelectiv și volitiv al făptuitorului (VINOVĂȚIE)
Conduită (acțiuni sau inacțiuni) (FAPTA ILICITĂ)
(raport de cauzalitate)
Rezultatul negativ (PREJUDICIU) =>
Raport juridic obligațional între făptuitor și victimă (RĂSPUNDERE CIVILĂ)